Marin Sorescu. Monografie – Claudia Benchea

Marin Sorescu. Monografie - Claudia Benchea

Marin Sorescu. Monografie – Claudia Benchea:

Eu nu sunt, la urma urmei, poet, dramaturg și eseist, ci mă consider scriitor, scrisul este profesia mea, și un scriitor trebuie să tindă, măcar, a fi cât mai complet.” Astfel se definea într-un interviu1 Marin Sorescu. Poet, dramaturg, eseist, prozator, critic literar de teatru și de film, ziarist, Marin Sorescu s-a impus ca un scriitor total, ocupând un spaţiu foarte important atât calitativ, cât şi cantitativ în literatura română, prin scrierile sale, fiind cunoscut și apreciat atât în țară, cât și în străinătate.
Pentru a evidenția caracterul vast al operei sale, George Chirilă2 îl numește pe Marin Sorescu „un poet fericit, răstignit între cărți”. Lui Marin Sorescu nu i-a scăpat niciun domeniu literar. Debutează cu versuri, ca apoi să exceleze în teatru, piesele lui fiind originale atât ca structură, cât şi ca tematică. Continuă cu proză, scriind două române inedite, care nu respectă întotdeauna canoanele şi modalitățile tradiționale ale genului. Scrie, de asemenea, eseuri în care îşi prezintă concepţia despre poezie, respectiv literatură, dar nici domenii precum cinematografia sau sculptura nu-i rămân străine. Scriitorul își motivează alegerile afirmând: „Am debutat, într-adevăr, de mai multe ori (…) Este o datorie elementară de a ne înnoi, de a încerca mereu frisonul primei apariții. Asta nu înseamnă risipire, pentru că universul, atunci când există, rămâne neschimbat.” 3
Dar Marin Sorescu nu e „singur printre poeţi”. El este absent, nu îşi face apariţia pe care titlul o anunţă, o amână până în anul 1965, când poeţii, „încriminaţi” îl lasă într-adevăr singur, cu vocea sa originală care vrea de la început să arate că nu seamănă cu nici una, că este într-adevăr singulară.
Lucrarea de faţă are ca scop monografierea cronologică a creaţiei soresciene. Este prezentată, în primul rând, bio-bibliografia autorului, foarte densă ca şi conţinut pentru că viaţa şi opera soresciană formează un tot greu de delimitat. Viaţa este transpusă în poezie şi poezia în viaţă. Toate, ilustrând portretul spiritual al lui Marin Sorescu, un mare creator de literatură.
Astfel, sunt prezentate operele care compun principalele orientări literare ale scriitorului. În capitolul intitulat orizontul liric, sunt monografiate, în ordinea apariţiei, volumele de versuri, dar este realizată şi o abordare tematică. Poezia sa cuprinde diferite aspecte ale vieţii sociale, dar şi ale propriei vieţi. Poetica lui Marin Sorescu este cea a unei poezii derivate din cotidian. Scriitorul Marin Sorescu şi-a început existenţa literară printr-o lucidă reflecţie asupra uzurii mijloacelor de expresie ale poeziei, acele mijloace care caracterizau anii ’60. Debutul său cu poezie parodică în volumul „Singur printre poeţi” este urmat de o poezie a reificării umanităţii în volumul „Poeme”, ca apoi cu „Moartea ceasului” şi „Tinereţea lui Don Quijote” să se îndrepte spre o poezie a condiţiei umane agresată de cotidian. Cu critica mentalităţilor sociale din volumele „Astfel”, „Tuşiţi” şi „Suflete bun la toate” poetul trece în alt registru tematic la fel de vast ca şi celelalte abordate până atunci. Şi desigur nu putea să ocolească tema erotică, dar aceasta apare demistificată, ancorată în cotidian în volumele „Descântoteca” şi „Sărbători itinerante”.
Cu ciclul „La Lilieci” autorul a rămas în memoria cititorilor şi criticilor literari. Putem spune despre aceste cărţi că sunt un fel de „Amintiri din copilărie”, dar ale lui Sorescu nu ale lui Creangă. Poetul se întoarce în timp, la copilaria sa din satul natal şi versifică o lume pitorească cu gesturi, deprinderi, fel de a vorbi specifice satului oltenesc. Avem în acest ciclu o scriere originală şi memorabilă peste care şi-a pus pecetea talentul poetic al autorului.
Şi peste toate acestea, domină ludicul, pentru că Sorescu este un poet al jocului, se joacă cu cuvintele, cu simbolurile, cu imaginile. Poezia este un joc, iar Sorescu intră în acest joc cu o plăcere infinită.
Orizontul dramatic prezintă teatrul sorescian, partea, poate, cea mai valoroasă a întregii sale creaţii. Sorescu scrie un teatru existenţialist, această temă fiind regăsită în piesele „Iona”, „Matca”, „Paracliserul”, „Există nervi” şi „Pluta Meduzei”, piese în care eroii se confruntă cu probleme existenţiale, specifice omului modern. O altă temă este cea a teatrului istorico – existenţialist regăsit în piesele „Răceala”, „A treia ţeapă”, „Vărul Shakespeare” şi „Lupoaica mea”. Sorescu prezintă o altă faţă a istoriei, demistifică personaje şi le dezvoltă trăsături cu totul noi faţă de teatrul istoric anterior creaţiei sale.
Proza lui Sorescu, deşi redusă la două române este inedită. Scrie un român existenţialist „Trei dinţi din faţă” cu personaje numeroase, ancorate în vâltoarea vieţii, căutând soluţii în lupta lor spre devenire ca artişti şi ca oameni. Celălalt român, românul alegoric „Viziunea vizuinii” este un roman alegoric, o fabulă cu oameni, animale, care vrea sa spună mai mult decât lasă să se vadă sub măştile din roman. Este o combinaţie fericită între epic şi liric, autorul introducând în roman şi două cicluri de versuri. Proza lui Marin Sorescu se află sub semnul liricului ce domneşte de fapt deasupra întregii creaţii soresciene.
Capitolul Orizontul eseistic prezintă concepţia sa despre poezie şi literatură. În eseurile sale comentează lucruri cunoscute, dar face observaţii şi despre lucruri pe care numai el le vede. Comentează poetica unor autori precum T. S. Eliot, scrie articole despre film, vorbeşte despre tragedia greacă. Eseurile sale sunt pline de liric, dar şi de ironic. Şi peste toate domină plăcerea comică a eseistului.
Ultima parte a lucrării reuneşte bibliografia critică despre opera şi personalitatea lui Marin Sorescu, studiile şi articolele care i-au fost consacrate, semnate de scriitori şi critici. Am valorificat, astfel, referințele bibliografice culese din diverse lucrări de referință cu caracter general (bibliografii, dicționare, enciclopedii, istorii literare, studii), cronici, articole în volume şi în periodice.
Punând faţă în faţă imaginea debutului poetic cu cea oferită de întreaga sa operă, se poate observa drumul interior parcurs de scriitor. Acest traseu include scepticismul faţă de convenţiile literarului, folosirea inteligentă a aceloraşi convenţii, organizarea personală a elementelor împrumutate și particularizarea marilor temele şi ale literaturii, într-un limbaj accesibil şi plin de umor.
Verifică prețul titlului Marin Sorescu. Monografie – Claudia Benchea pe libris.ro!

Alte cărți

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*