Subjugarea lui Shane Mackade – Nora Roberts

Subjugarea lui Shane Mackade - Nora Roberts

Subjugarea lui Shane Mackade – Nora Roberts:

Spre deosebire de fratii sai mai marl, Shane e foarte atasat de pamanturile care s-au transmis in familie de la o generatie la alta si de care se ocupa cu devotament si pricepere. Este cunoscut in tot tinutul drept un crai pe care femeile il adora, insa nu reusesc sa-I prinda in mrejele casatoriei.
Rebecca Knight si-a petrecut intreaga viata adunand titluri universitare prestigioase. De curand, a hotarat schimbe radical nu doar domeniul de studiu, orientandu-se spre fenomenele paranormale, ci si Infatisarea de tocilara tipica, transformandu-se tanara eleganta plina de farmec.
Preocuparile academice o indreapta spre Antietam, orasel din Maryland unde, in 1862, a avut loc una dintre cele mai sangeroase batalii ale Razboiului Civil american. Discutiile cu membrii clanului MacKade, gazdele sale, ii indica o conexiune stranie intre acestia stramosii for din urma cu un secol si jumatate.
Shane este singurul care afirma categoric ca nu a perceput nici o prezenta supranaturala, dar spune oare adevarul? Intre fermierul pragmatic si cercetatoarea geniala, dar fara pic de experienta de viata ia nastere o legatura fragila.
Oare zilele de burlac convins ale lui Shane sunt numarate?

Fragment:
Zambind in sinea ei, Rebecca inchise carnetul de no-tice si it vari in geanta de umar. Se gandi ca probabil lui Shane i-ar fi facut placere sa i se spund ca e frumos. In definitiv, trebuia sa se fi obisnuit cu asta.
Zari ferma in capatul unui ogor necultivat care mi-rosea puternic a balega. Mirosul nu o deranja; dimpotriva, o intriga. insa avu grija sa.”” se uite pe unde punea piciorul.
Era o priveliste linistitoare – cer albastru, nori pas-nici, o salcie batrand aplecandu-se gratioasa ca o draperie langa un parau ingust. Trebuia sa fie un parau, deli nu-l vedea, de vreme ce putea sa auda limpede clipocitul apei. Vazu tulpini de porumb, sir dupa sir, inalcandu-se catre soare. Lanuri de gran aurite. Mai era si un hambar matahalos batut de ploi si vant, cu ferestrele acelea ciudate, semanand cu niste ochi, precum si un turn vopsit in bleu, dupa toate probabilitatile un siloz.
Apoi, alte silozuri, sure, padocuri si tarcuri. Vaci, se gandi ea cu zambetul stupid al oraseanului cand le vazu pascand iarba verde a unei pasuni presarate cu pietre.
De la distanta, peisajul rural, linistit si izolat, ce parea neatins de veacuri intregi, semana cu o ilustrata. Iar casa trona chiar in mijloc.
Ii lua ceva timp sa-si dea seama ca inima ii batea repede si apasat. Se opri, trase aer in piept si incepu sa studieze cladirea.
Piatra provenea probabil din aceeasi cariera precum cea folosita la constructia hanului. Aici parea mai putin eleganta, insa mai durabila. Ferestrele constructiei cu doua etaje erau patratoase si simple, iar veranda larga din spate era din lemn cenusiu, decolorat de intern-perii. Rebecca presupuse ca exista o veranda si in fata. Neindoielnic, pe ea se afla un balansoar, poate chiar doua. Ar mai fi trebuit sd fie si o streasina, ca sa to fereasca de soare si ploaie in timp ce stateai sa urmaresti norii rostogolindu-se pe cer.
Capul ii vajdia, si mai ca.’ nu baga de seama latratul cainilor. Studie cosurile de fum, apoi obloanele gri des-pre care era convinsa ca nu aveau un scop strict decorativ. Se vazu cu ochii mintii cum se intindea sd le traga pentru a feri interiorul casei de racoarea noptii, dupa care punea lemne pe foc ca sa arda pang dimineata, cand ar fi gasit jar in semineu.
Pret de o fractiune de secunda vazu casa cu o aseme-nea claritate, incat liniile si culorile ei se profilau epu-rate pe fundalul cerului, de pared ar fi fost o fotografie. Clipi si expiry cu putere, abia acum dandu-si seama ca-si tinuse rasuflarea.

Alte cărți

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*